Bai...

...copil!!! care cum a fost... care cu relatii inghetate, cu distante infinite, cu plans, cu singuratate, cu jocuri nemaivazute si nemaiintelese, care cu frica de mers acasa de la scoala, cu vacante lungi si colorate, cu pantofi cu toc furati, cu jucarii mai pretioase decat prietenia, cu minciuni nevinovate, cu cerut voie afara, cu stazi mici din orase de departe, cu bunica fermecata si buna ca o zana, care are mereu o vorba calda si un fel de mancare de neegalat, alergat fara oprire prin praf si soare, cu prajituri delicioase din pamant si apa din balta statuta, servite pe minunate portelanuri din frunze aspre, cu frica de orice dar mai ales de intuneric si de certurile parintilor care s-au iubit prea mult / prea repede, cu dupa-amieze fara griji si fara graba...si cu toata viata, tot timpul si toata copilaria in brate. copii fericiti, mai putin fericiti si copiii aceia care nu mai cresc niciodata si ajung adulti cu o carca cocosata de dorinte. copii care trec prin viata ca printr-o nesfarsita copilarie in care repara greselile adultilor de altadata.



nu-ti vine sa-i iei pe toti in brate si sa compensezi cumva pentru toate nedreptatile? nu-ti vine sa devii orice, cat mai departe de ceea ce i-a transformat in ceea ce sunt azi?... stand langa tine si vorbind greu, aparent impacati si stapani, cu multa demnitate, umpland cu ratiune si acceptare goluri intunecate din adancul lor. cotloane prin care n-a trecut nimeni niciodata, pe care doar ei, cand vor, le rascolesc si le aseaza din nou intr-o ordine din ce in ce mai stricta si mai stupida.



am cate un balon galben, mare si lucios, pentru toti copii care azi merg la serviciu si joaca leapsa cu obligatiile, raspunderea, asumarea si termenele limita.

bai copil... stai aci langa Mimi ca are ea (prea multa...) grija sa nu-ti mai fie naspa.

Print...

"caaaraaareee... carare...
baaatuta de soaaare...
carare frumoaaasa,
din piatra lucioaaasa,
duuu-ne-n departaaari
catre alte zaaari
spre un tarm frumooos
stapanit deee... Oz..."

sunt departe si Oz si Sperie-Ciori... habar n-am unde mi-am pus pantofii fermecati si acum nu mai gasesc nici Cararea!

cu stima,
Mimi.