Şoc şi groază...

...azinoapte în capitală!!! [impropriu spus, caci se intampla, in fapt, candva spre dimineata...] m-am trezit, am aruncat o privire impaienjenita de somn spre el si printre genele lipite am vazut una bucata zmeu, dormind dezvelit, zgribulit si cuminte pe mai putin din jumatatea lui de pat. l-am certat semiconstient in gand si m-am orientat automat sa-l invelesc. si m-a lovit!!!...nu el! ci gandul acesta: n-am facut niciodata asta... mama mai facea asta, dar ea intra in camera mea, de fapt, ca sa verifice daca am inchis tv-u. ma rog, prea putin conteaza, the point is: eu am facut asta. m-am trezit din somn si l-am invelit pe cel ce dromea langa mine. ce urmeaza? sa-mi doresc copii??!? sau mai rau: sa fac revelionu in familie?!!!?!

si nu cred ca intelegi. ma ingrozezsc 2 lucruri. doua lucruri: 1: cat de tarziu copilaresc si 2: ca poate nimeni, niciodata nu va face asta inapoi. si poate nici macar acum nu intelegi... mi-e greu sa cad la pace cu faptul ca au trecut pe langa mine toate lucrurile acelea care trebuiau "facute la timpul lor". cum m-am trezit abia acum, cu un ceas ticaindu-mi ireversibil in maruntaie? facand lucruri fara de care altii nici nu-si mai imagineaza propria existenta, si privindu-ma, eu pe mine, fara nici cea mai vaga impresie ca ma (re)cunosc. si daca mi-a fost usor sa ma adaptez statutului de "angajat", spre exemplu, cu responsabilitatile si stresul aferent, m-am adaptat la felul in care ma percepe lumea, am inceput sa le inteleg asteptarile, ba chiar am acceptat, intr-un final, ca pustii de 17 ani au inceput sa-mi zica "saru'mana"... ei bine... ma asteptam sa pot pastra copilaria, prospetimea si joaca macar in iubire. ma gandeam ca asta n-are cum sa fie decat asa cum vreau eu.

dar afurisitul ala de ceas!!! nu ticaie doar pentru mine... pentru ca eu credeam ca poti sa exersezi iubirea. dar nu. asta e un joc pentru care nu te pregateste nimeni niciodata. in care intri pur si simplu.

castigi sau pierzi.
un singur meci.
o singura runda.
esti propriul tau arbitru.
fara pauza.
fara prelungiri.
nu sunt reluari.
nu poti sa ceri "sa se repete".
si se depuncteaza fiecare greseala.



...si afurisitul ala de ceas nu ticaie doar pentru mine...

A fost odata...

...ca niciodata, o Printesa, prizonera intr-un turn inalt-inalt unde nimeni nu mai putea ajunge la ea. si altadata, un Print a venit si a salvat-o.






si au trait fericiti pana la adanci batraneti. nu?
asa era... nu?
zi-mi!
asa era?!...
baaaaai... asa era...



alooo... Mimico... zi ceva!! asa era???!



de ce taci? zi si tu ceva. si daca nu era asa... macar sa stiu!
te rog... trebuie sa stiu...

Daca...

...toate zilele ar fi asa atunci as trai degeaba. si atunci ma gandesc: daca drumul nu ne-ar aduce intr-un anume punct atunci toata calatoria si-ar pierde sensul si-ar fi doar o inutila hoinarire printr-un pustiu plin de miraje? poate ca da, poate ca nu.


poate ca daca n-as fi eu ar fi alta.


sau poate ca nimic nu e intamplator.


poate sunt prea gretoasa scriind cele de mai sus, dar sunt sincera cu mine insami si cu tine. oricine ai fi tu. daca un alt om iti poate umple viata si visele si chiar sa simti asta cu toata fiinta ta, atunci te intrebi cum ai ajuns pana aici fara el. sau poate doar eu ma intreb.

... dezamagesc fiind prea siropoasa, deloc haioasa sau coerenta dar dau mana cu unul din momentele acelea in viata cand ti se pare ca totul face sens. ca toate s-au asezat asa... doar pentru ca asa trebuia sa fie si nimic mai mult. toate s-au intamplat si cele care nu s-au intamplat nu s-au intamplat pentru ca eu sa fiu aici acum scriind asta. unele lucruri te-au sensibilizat, altele te-au tabacit, din altele ai invatat cate ceva, toate ca ingrediente indispensabile unui echilibru, atat de bizar si fragil, inauntrul tau, menit sa faca pe cineva sa te iubeasca, intr-un anume moment si nu altul, atat de mult incat acest fapt in sine sa iti dezvaluie tie cine esti de fapt, cine ai vrut mereu sa fi.


cu o poveste in spate, Mimi leaga ganduri si croseteaza linistita la drumul ei... unu' pe fata-doua pe dos... ca bob-de-orez chiar nu e stilul ei!