Dissolved...

...girl.

Bai...

...copil!!! care cum a fost... care cu relatii inghetate, cu distante infinite, cu plans, cu singuratate, cu jocuri nemaivazute si nemaiintelese, care cu frica de mers acasa de la scoala, cu vacante lungi si colorate, cu pantofi cu toc furati, cu jucarii mai pretioase decat prietenia, cu minciuni nevinovate, cu cerut voie afara, cu stazi mici din orase de departe, cu bunica fermecata si buna ca o zana, care are mereu o vorba calda si un fel de mancare de neegalat, alergat fara oprire prin praf si soare, cu prajituri delicioase din pamant si apa din balta statuta, servite pe minunate portelanuri din frunze aspre, cu frica de orice dar mai ales de intuneric si de certurile parintilor care s-au iubit prea mult / prea repede, cu dupa-amieze fara griji si fara graba...si cu toata viata, tot timpul si toata copilaria in brate. copii fericiti, mai putin fericiti si copiii aceia care nu mai cresc niciodata si ajung adulti cu o carca cocosata de dorinte. copii care trec prin viata ca printr-o nesfarsita copilarie in care repara greselile adultilor de altadata.



nu-ti vine sa-i iei pe toti in brate si sa compensezi cumva pentru toate nedreptatile? nu-ti vine sa devii orice, cat mai departe de ceea ce i-a transformat in ceea ce sunt azi?... stand langa tine si vorbind greu, aparent impacati si stapani, cu multa demnitate, umpland cu ratiune si acceptare goluri intunecate din adancul lor. cotloane prin care n-a trecut nimeni niciodata, pe care doar ei, cand vor, le rascolesc si le aseaza din nou intr-o ordine din ce in ce mai stricta si mai stupida.



am cate un balon galben, mare si lucios, pentru toti copii care azi merg la serviciu si joaca leapsa cu obligatiile, raspunderea, asumarea si termenele limita.

bai copil... stai aci langa Mimi ca are ea (prea multa...) grija sa nu-ti mai fie naspa.

Print...

"caaaraaareee... carare...
baaatuta de soaaare...
carare frumoaaasa,
din piatra lucioaaasa,
duuu-ne-n departaaari
catre alte zaaari
spre un tarm frumooos
stapanit deee... Oz..."

sunt departe si Oz si Sperie-Ciori... habar n-am unde mi-am pus pantofii fermecati si acum nu mai gasesc nici Cararea!

cu stima,
Mimi.

Era simplu...

...si pe vremea cand se iubeau, cartile lui fusesera puse pe raftul de sus, iar ale ei, pe urmatorul, imediat mai jos, pentru ca el era mai inalt. si el a plecat si nu i-au mai trebuit cartile. nici ea. si niciunul dintre lucrurile pe care le aveau impreuna de atat de multi ani. si "de ce?"... "e complicat". intotdeauna "e complicat".

intotdeauna cand devine complicat cineva pleaca. daca nu ne place complicat... de ce nu pastram lucrurile simple? sa gasim in noi ce era simplu. totul era simplu.

ramane gustul, si mirosul si noptile, grija si caldura... tacerile!... raman lucruri familiare... in urma.



nu prea face sens, nu?
...pai daca e complicat?

Gol.

Şoc şi groază...

...azinoapte în capitală!!! [impropriu spus, caci se intampla, in fapt, candva spre dimineata...] m-am trezit, am aruncat o privire impaienjenita de somn spre el si printre genele lipite am vazut una bucata zmeu, dormind dezvelit, zgribulit si cuminte pe mai putin din jumatatea lui de pat. l-am certat semiconstient in gand si m-am orientat automat sa-l invelesc. si m-a lovit!!!...nu el! ci gandul acesta: n-am facut niciodata asta... mama mai facea asta, dar ea intra in camera mea, de fapt, ca sa verifice daca am inchis tv-u. ma rog, prea putin conteaza, the point is: eu am facut asta. m-am trezit din somn si l-am invelit pe cel ce dromea langa mine. ce urmeaza? sa-mi doresc copii??!? sau mai rau: sa fac revelionu in familie?!!!?!

si nu cred ca intelegi. ma ingrozezsc 2 lucruri. doua lucruri: 1: cat de tarziu copilaresc si 2: ca poate nimeni, niciodata nu va face asta inapoi. si poate nici macar acum nu intelegi... mi-e greu sa cad la pace cu faptul ca au trecut pe langa mine toate lucrurile acelea care trebuiau "facute la timpul lor". cum m-am trezit abia acum, cu un ceas ticaindu-mi ireversibil in maruntaie? facand lucruri fara de care altii nici nu-si mai imagineaza propria existenta, si privindu-ma, eu pe mine, fara nici cea mai vaga impresie ca ma (re)cunosc. si daca mi-a fost usor sa ma adaptez statutului de "angajat", spre exemplu, cu responsabilitatile si stresul aferent, m-am adaptat la felul in care ma percepe lumea, am inceput sa le inteleg asteptarile, ba chiar am acceptat, intr-un final, ca pustii de 17 ani au inceput sa-mi zica "saru'mana"... ei bine... ma asteptam sa pot pastra copilaria, prospetimea si joaca macar in iubire. ma gandeam ca asta n-are cum sa fie decat asa cum vreau eu.

dar afurisitul ala de ceas!!! nu ticaie doar pentru mine... pentru ca eu credeam ca poti sa exersezi iubirea. dar nu. asta e un joc pentru care nu te pregateste nimeni niciodata. in care intri pur si simplu.

castigi sau pierzi.
un singur meci.
o singura runda.
esti propriul tau arbitru.
fara pauza.
fara prelungiri.
nu sunt reluari.
nu poti sa ceri "sa se repete".
si se depuncteaza fiecare greseala.



...si afurisitul ala de ceas nu ticaie doar pentru mine...

A fost odata...

...ca niciodata, o Printesa, prizonera intr-un turn inalt-inalt unde nimeni nu mai putea ajunge la ea. si altadata, un Print a venit si a salvat-o.






si au trait fericiti pana la adanci batraneti. nu?
asa era... nu?
zi-mi!
asa era?!...
baaaaai... asa era...



alooo... Mimico... zi ceva!! asa era???!



de ce taci? zi si tu ceva. si daca nu era asa... macar sa stiu!
te rog... trebuie sa stiu...