Un loc...

...in inima mea... a ta... sau a oricui altcuiva. asa zicem mereu "are/ai/vei avea mereu/va avea mereu/voi gasi/un loc in inima mea/ta"

cate locuri are o inima? si cate pot fi rezervate? pentru ce merita tinute ocupate? incep sa cred ca o inima e ca un cimitir: cu locuri de veci, locuri de 7 ani samd. unii morti raman acolo pentru totdeauna, uitati, altii se dezgroapa la 7 ani, mereu vin altii. si de ce pastram locurile astea "speciale" in inimile noastre? de ce le ingrijim ca pe niste morminte?... trecem pe-acolo cu gandul si curatam buruienile, praful asezat pe cruce si plecam. ne intoarcem in viata noastra... ne-am plimbat destul prin inima.

eu n-am asa ceva. eu am o inima cu un singur loc. si acolo stau inghesuiti si mama si tata si sora si lucian (si mai nou si-a facut loc si bobica/mazarica/strugurica mica, si norocul ei ca e mica pentru ca altfel nu stiu ce ne faceam!), si mamaie si prietenele mele si iubitul (care/cum dupa caz... si asta de acum a venit si cu o pisica! uff...) si hani (si marc are un loc dar e mic de tot si langa usa) si lachi are un loc, desi nu-l mai vad. toata lumea e acolo. fiecare isi face loc cum poate, mai ales ca inima mea nu e prea mare.

am o inima obisnuita.

si desi e inghesuiala, e ciudat ca nu se cearta intre ei niciodata, doar eu mai intru din cand in cand acolo si mai fac ordine. spre exemplu am intrat de vreo cateva ori sa dau pe cineva afara, care nu vroia sa iasa, niciodata nu vor sa iasa de prima data cand le zici, dar tocmai pentru ca e asa inghesuiala, mai sare cate unul sa ma ajute cand vede ca nu ma descurc cu datul afara, ba vreo prietena, ba sora. aha! si odata s-a intamplat sa vina iubitul nou sa-l dea afara p-ala vechi. deh, barbatii... dar a fost bine, pentru ca ala vechi cred ca se plictisea si incepuse sa scrijeleasca peretii. scria tot felul de prostii! a venit asta nou, cu pisica, si i-a aratat el! si a fost ok. a facut cunostinta cu toata lumea pe-acolo si a fost bine. acum... mai scrijeleste si el... dar el e barbat adevarat, scrjeleste cu picamarul!... mare noroc am ca il apuca rar si se opreste cand vede ca strica ceva pe-acolo. ma cam enerveaza mama si tata care se cam alearga, se tot agita, se fatzaie dintr-un loc in altul ca intotdeauna. mamaie sta cuminte intr-un colt iar aloma si lucian nu vreau sa stiu cu ce si-au ocupat timpul de cand stau in inima mea, ca uite acum a mai aparut unul mic. e inghesuiala dar e liniste.

ma rog, vad ca am tendinta sa bat campii, nu vroiam sa spun decat ca nu inteleg care e faza cu inimile alea compartimentate, mobilate si utilate... ma ales ca atunci cand spnem ca ceva/cineva ne-a frant inima...nimeni nu spune "sectoarele B, C, F si H au fost avariate, restul au ramas intacte si sunt inca functionale!"...nu! inima e una si intreaga (se presupune), cand se frange se frange toata si de tot, cu toate acele inchipuite locuri pe care cica le au unii! (si daca as putea sa-mi "dau-ochii-peste-cap" in scris, as fi facut-o la sfarsitul paragrafului asta).

din toata inima aglomerata,

Mimi.