Vor ramane mereu...

...cu mine visele neimplinite, frica de intuneric, enigmele unor trucuri cu carti de joc, lipsa mirosului, dorinta de a putea sa tac mai mult si mai des, regretul pentru timpul pierdut, groaza de a ajunge mereu in acelas punct... in care... oamenii nu se mai iubesc.

n-am gandit niciodata ca pe masura ce imbatranesc voi aduna o atat de impresionanta colectie de chestii de care stiu ca nu voi putea sa scap orice as face. am mentionat mai sus doar cateva... asa... la intamplare... la prima strigare. n-am gandit ca toate acestea mi se vor intipari atat de adanc in constiinta. cateodata am impresia ca umblu asa oarba prin viata si singurele repere sunt lucruri deja intamplate. mie. sau altora. dar mai ales mie. stii cum se zice, "sa-ti inveti lectia" samd... ei bine, pentru mine, lectiile "invatate" sunt marcate cu fieru incins. eu nu uit niciodata! odata data cu capul de pereti, pot sa garantez ca a doua oara nu se va mai intampla ...decat foarte constient. odata data cu capul de tocul de sus (cum spunea tata), garantat voi umbla mai departe uitandu-ma numai dupa tocuri... de sus. problema e insa ca le detectez si degeaba! e irezistibila tentatia de a ma mai da inca o data si inca o data cu capul de ele, ca sa pot dupa aceea sa ma mandresc cu cucuiele mele, sa-mi demostrez ca "vezi? stiam ca asa va fi!", sa-mi fac rau pentru ca spre tocul ala m-au impins intuitia, sentimentele si "spiritul liber". vestea buna? ei bine, iata: incep sa ma cam satur. de fapt m-am cam saturat ...DEJA! privind inapoi vad cum tocurile de care m-am dat cu capul sunt din ce in ce mai rare. ma mai si feresc, stii? nu ma aleg decat cu satisfactia ca mi-am urmat "simtamintele" si am avut dreptate. ete ...cacat! nu mai tine. Mimi devine rationala!








nu chiar acum... dar promit! curand!!!

asta e! vezi? pe masura ce trece timpul toate cele legate de noi au tendinta sa fie trecute prin filtrul ratiuni. luam hotararile mult mai asezati, mai constienti de importanta lor, mai demni. dar ce ne facem cu iubirea?... si ea devine rationala. subjugata nevoi de a fi la adapost, de a ne aseza si in directia asta. pasiunea e periculoasa. trebuie inlaturata. ne poate tari spre alte si alte tocuri de sus. lasam in urma vise si dorinte. nebunia tineretii incepe sa imbrace haina ridicolului. spontaneitatea incepe sa para inutila. si gata. acum Prudenta impusa de lectiile invatate, Oboseala si Rutina se insinueaza subtil in rolul de calauze.

ne asezam cuminti la jumatatea tineretii asteptand. si atunci ne ajung din urma toate acele lucruri care vor ramane cu noi mereu, atat de adanc intiparite in constiinta.

De la bere...

...vine scrisu.


n-am avut curaj sa scriu zilele astea. desi au fost pline. m-am bucurat si am plans aproape la fel de mult.

bune si rele impletite si asezate intr-o continuitate stranie. nu mi-e frica sa traiesc. nu mi-e frica nici sa mor. viata are modul ei foarte special de a le asterne pe toate intr-o compozitie foarte abstracta aproape perfect echilibrata. am aflat ce inseamna sa iubesti cu adevarat. dincolo de pasiune, dorinta, nebunie si suferinta. iubire e atunci cand ma joc cu mana in parul prietenei mele, cu capul pe umarul meu, si plangem. ea pentru ea si eu tot pentru ea. iubire e cand ma gandesc la el si stau departe, desi mor de dor, doar pentru ca stiu ca asa ii va fi mai bine. iubire e atunci cand ascunzi propria suferinta pentru ca cel de langa tine sa creada ca e bine, pentru ca de asta are el nevoie. iubire e atunci cand poti sa te bucuri sincer si profund pentru celalalt printre propriile lacrimi imbuibate cu amar. iubire e atunci cand scrii un mesaj scurt si inghesui in el toate bucuriile si suferinta, dezamagirea si indoiala si nesiguranta. disperarea. nevoia. si nu astepti un raspuns.

o sa public articolul asta pentru a avea mai tarziu dovada ca sunt coerenta si beata.

sunt beata.

hai sa mergem la mare weekend-u asta. hai la mare sa vedem cum e. hai sa vedem cum e cand e departe santieru si scoala. hai sa vedem daca ne mai iubim. hai sa vedem daca dimineata e ca altadata.


Mimi gandeste in bule aurii.

Pentru Mimi...

...lucrurile se termina de fiecare data exact asa cum incep. atunci cand se asteapta mai putin. ca un film prost.


sa ne bucuram inca de cele ce nu s-au terminat. si sa speram ca poate se vor termina de data asta [macar] cu un preaviz intuitiv [macar]. hehe! viata nu e simpla si nici misto. dar merita traita cu sufletul la gura, fara sa pierzi nici un cadru, pentru ca nu stii niciodata ce se intampla in secventa urmatoare. ca un film.


pacat insa ca avem o singura rola. proiectia insa......are infinite unghiuri din care poate fi privita.


nimic nu e perfect, nu?? dar eu imi propun azi sa devin cel mai bun om din cat imi este mie dat sa fiu...pana cand peste toate zilele mele va scrie cu litere exagerat lizibile 'FIN'...


...dar pana atunci:

VA URMA...

[ ]

...prea obosita sa mai dau un titlu "articolului". prea obosita sa-mi mai pese ca am in loc de ochi doua sfere de nesomn cu fundatii de nopti dormite pe jumate. prea obosita sa ma bucur sau sa ma intristez. prea obosita sa ma gandesc la altceva decat la ce am de facut. n-am timp sa-mi pese decat de cele foarte importante sau urgente. si totusi sunt lucruri care vibreaza dincolo de oboseala, stres si incrancenare. am aflat acum care sunt doua dintre ele: un inel, o promisiune. si pe undeva, gandul meu ca "se poate". poate. ras si plans, ingramadite intr-un DA ascuns intre "te iubesc"-uri inca din prima zi. sa nu te indoiesti ca va fi Pentru Totdeauna! sa crezi in Pana la Adanci Batraneti! sa ma tii aproape cand iti va fi mai greu ca sa-ti amintesc de ziua asta.



noi nu vrem sa fim singure. nu pentru ca ne e frica. nu. caci de cele mai multe ori suntem mai puternice, mai frumoase si mai pricepute cand suntem singure. ci pentru ca n-am putea imparti toate lucrurile pe care noi le avem in doza dubla. altintul, mangaierea, grija, caldura, tristetile atat de feminine si inexplicabile, rabdarea, asteptarea, isteria, plansul, botul pus iremediabil, imbufnarea matinala si toata dragostea de care suntem in stare.


chiar daca rochia nu va fi alba, chiar daca el n-o sa aiba papion, poate tortul n-o sa aiba 7 etaje si nici caratele nu vor fi destule, chiar daca nu va fi the best hair day, si lui o sa-i tremure mainile ...va fi la fel. va fi ziua in care speranta va fi supradimensionata pana la absurd. promit ca eu in ziua aia o sa am unghiile rosu "feicai", n-o sa port tocuri si n-o sa plang.


ca sa nu greseasca, Mimi spune DA cand e doar ea, cu mainile sigure proptite pe marginea visului, cu unghiile rosu "feicai" infipte in stomac, si stie ca nu va plange. si va ramane mereu Aceea... ...la trecut