Vor ramane mereu...

...cu mine visele neimplinite, frica de intuneric, enigmele unor trucuri cu carti de joc, lipsa mirosului, dorinta de a putea sa tac mai mult si mai des, regretul pentru timpul pierdut, groaza de a ajunge mereu in acelas punct... in care... oamenii nu se mai iubesc.

n-am gandit niciodata ca pe masura ce imbatranesc voi aduna o atat de impresionanta colectie de chestii de care stiu ca nu voi putea sa scap orice as face. am mentionat mai sus doar cateva... asa... la intamplare... la prima strigare. n-am gandit ca toate acestea mi se vor intipari atat de adanc in constiinta. cateodata am impresia ca umblu asa oarba prin viata si singurele repere sunt lucruri deja intamplate. mie. sau altora. dar mai ales mie. stii cum se zice, "sa-ti inveti lectia" samd... ei bine, pentru mine, lectiile "invatate" sunt marcate cu fieru incins. eu nu uit niciodata! odata data cu capul de pereti, pot sa garantez ca a doua oara nu se va mai intampla ...decat foarte constient. odata data cu capul de tocul de sus (cum spunea tata), garantat voi umbla mai departe uitandu-ma numai dupa tocuri... de sus. problema e insa ca le detectez si degeaba! e irezistibila tentatia de a ma mai da inca o data si inca o data cu capul de ele, ca sa pot dupa aceea sa ma mandresc cu cucuiele mele, sa-mi demostrez ca "vezi? stiam ca asa va fi!", sa-mi fac rau pentru ca spre tocul ala m-au impins intuitia, sentimentele si "spiritul liber". vestea buna? ei bine, iata: incep sa ma cam satur. de fapt m-am cam saturat ...DEJA! privind inapoi vad cum tocurile de care m-am dat cu capul sunt din ce in ce mai rare. ma mai si feresc, stii? nu ma aleg decat cu satisfactia ca mi-am urmat "simtamintele" si am avut dreptate. ete ...cacat! nu mai tine. Mimi devine rationala!








nu chiar acum... dar promit! curand!!!

asta e! vezi? pe masura ce trece timpul toate cele legate de noi au tendinta sa fie trecute prin filtrul ratiuni. luam hotararile mult mai asezati, mai constienti de importanta lor, mai demni. dar ce ne facem cu iubirea?... si ea devine rationala. subjugata nevoi de a fi la adapost, de a ne aseza si in directia asta. pasiunea e periculoasa. trebuie inlaturata. ne poate tari spre alte si alte tocuri de sus. lasam in urma vise si dorinte. nebunia tineretii incepe sa imbrace haina ridicolului. spontaneitatea incepe sa para inutila. si gata. acum Prudenta impusa de lectiile invatate, Oboseala si Rutina se insinueaza subtil in rolul de calauze.

ne asezam cuminti la jumatatea tineretii asteptand. si atunci ne ajung din urma toate acele lucruri care vor ramane cu noi mereu, atat de adanc intiparite in constiinta.