Desi iar e prea tarziu...

...intentionez sa lansez in "blogosfera" un post mai vesel si optimist decat pana acum. ei bine nu, nu ca sa le fac pe plac Unora. ci pt ca ma simt vesela si optimista dandu-mi seama ce misto sunt si ce misto e tot ce mi se intampla. sunt sanatoasa si am puterea sa muncesc prea mult si cu spor. sunt puternica si desi nu mai pot numara dezamagirile pe care le-am trait am reusit sa ajung aici. si nu planuiesc sa pierd prea mult timp intepenita pe loc analizand cat de 'ca dracu' sunt unii oameni. sunt 'toleranta' [pt ca 'proasta' nu da bine in context] si nu ma deranjeaza catusi de putin ca cei multi din jurul meu nu-si dau seama ca eu vad, aud si inteleg mai mult decat pare din ceea ce vad si aud. rezerv surprize. sunt aiurita si ma bucur ca nu ma ia Nimeni in serios Niciodata, pt ca asa am firave sanse sa dezamagesc. sunt extrem de norocoasa: am 3 prieteni si un inger in forma de pisica rosie cu aripi albe. n-am o familie. dar am o mama, un tata si o sora. mai mult sau mai putin sanatosi toti si care ma iubesc ...uneori. sunt intreaga. am ochi si pot sa vad incotro merg. am doua picioare care ma pot duce acolo unde vad eu ca ar putea fi frumos sa ajung. am urechi si pot sa ascult ce-mi zic cei 3 prieteni. am gura si pot sa zambesc sau sa injur daca ma enervez. am doua maini: pe una as uita-o pt Totdeauna in mana lui si nu mi-ar lipsi Niciodata. as avea-o pe cealalta cu care sa muncesc, sa scriu aici si sa fumez o tigara in pace. am o minte nelinistita care naste ganduri ce se ingramadesc nerabdatoare printre litere ...precum se vede. am de unde sa dau tuturor celor din jurul meu umpic din mine. am puterea sa astept ziua de maine si sa mi se intample ceva bun. e ok...

As vrea...

... sa am timp sa scriu cate ceva dimineata. as scrie lucruri mai vesele. in viata mea se intampla si lucruri vesele. dar pana seara parca le uit, poate pt ca sunt obosita, sau poate pentru ca zilele mele sunt pur si simplu prea lungi. si goale. inutile. nu mai citesc, nu ma mai uit la tv, nu mai merg la filme, in parc, nu mai desenez, nu ma mai machiez, nu mai lenevesc, nu ma mai plictisesc, nu mai stau la o vorba cu prietenii... decat asa... o vorba urlata in ureche la sfarsit de saptamana prin vreun club, unde ma duc sa beau. asta e tot ce mai fac: muncesc, merg la scoala, dorm, mananc si ma imbat sambata seara. in fiecare sambata seara. doar asa uit si ma relaxez. pt ca altfel.... vai! as continua sa rezolv in minte problemele de la servici, m-as concentra sa le ignor pe toate celelalte [ca sa nu ma bat singura] si as fi aceeasi cotoroanta apretata din timpul saptamanii. asa pot sa zambesc "sincer", sa rad tare, sa zic tot ce-mi trece prin cap, inainte sa-mi treaca prin cap... sau fara macar sa-mi treca prin cap vreodata. ma bucur de cateva priviri admirative dar daca indraznesc sa se apropie inventez rapid un iubit care ma asteapta intotdeauna... la bar. desi... "la bar" nu ma asteapta niciodata Nimeni. [...]...[...] ...si btw - STIU ca e patetic, ok? stiu! stiu tot ce ai putea sa-mi spui sa ma convingi. nu merge. am incercat, dar Nimeni nu stie cum e sa crezi... [...]...[...]...[..............] ...doar asa poate fi el Victima din nou. si-atunci ma bucur ca nu e Nimeni la bar cand imi cumpar a nu-stiu-cata doza de uitare.

sa bem, zic! sa nu ne astepte Nimeni la bar niciodata si sa nu se termine vreodata uitarea cumparata la suta!

Cea mai mare minciuna pe care am spus-o vreodata...

...e ca "mi-e bine". o spun tuturor celor din jurul meu si mie insami mai cu seama. daca ajuta? desigur! cei din jurul meu nu-si mai fac atatea griji, iar eu... exersez ignoranta. am ajuns sa fac performanta. sunt medaliata olimpica la saritura cu nepasarea in brate. saritura peste zile, peste saptamani si poate chiar peste ani. daca e greu? e! in viata mea de saritura cu saritura sunt cel mai vesel si pozitiv om si nu e ipocrizie. e chiar minciuna. de cele mai multe ori nu mi-e bine, mi-e greu, mi-e rau, imi vine sa plang, sunt descurajata, sunt fricoasa, sunt golita.[...]...[...]

[...]

[...]



Mimi spune "noapte buna" Nimanui.