... sa am timp sa scriu cate ceva dimineata. as scrie lucruri mai vesele. in viata mea se intampla si lucruri vesele. dar pana seara parca le uit, poate pt ca sunt obosita, sau poate pentru ca zilele mele sunt pur si simplu prea lungi. si goale. inutile. nu mai citesc, nu ma mai uit la tv, nu mai merg la filme, in parc, nu mai desenez, nu ma mai machiez, nu mai lenevesc, nu ma mai plictisesc, nu mai stau la o vorba cu prietenii... decat asa... o vorba urlata in ureche la sfarsit de saptamana prin vreun club, unde ma duc sa beau. asta e tot ce mai fac: muncesc, merg la scoala, dorm, mananc si ma imbat sambata seara. in fiecare sambata seara. doar asa uit si ma relaxez. pt ca altfel.... vai! as continua sa rezolv in minte problemele de la servici, m-as concentra sa le ignor pe toate celelalte [ca sa nu ma bat singura] si as fi aceeasi cotoroanta apretata din timpul saptamanii. asa pot sa zambesc "sincer", sa rad tare, sa zic tot ce-mi trece prin cap, inainte sa-mi treaca prin cap... sau fara macar sa-mi treca prin cap vreodata. ma bucur de cateva priviri admirative dar daca indraznesc sa se apropie inventez rapid un iubit care ma asteapta intotdeauna... la bar. desi... "la bar" nu ma asteapta niciodata Nimeni. [...]...[...] ...si btw - STIU ca e patetic, ok? stiu! stiu tot ce ai putea sa-mi spui sa ma convingi. nu merge. am incercat, dar Nimeni nu stie cum e sa crezi... [...]...[...]...[..............] ...doar asa poate fi el Victima din nou. si-atunci ma bucur ca nu e Nimeni la bar cand imi cumpar a nu-stiu-cata doza de uitare.
sa bem, zic! sa nu ne astepte Nimeni la bar niciodata si sa nu se termine vreodata uitarea cumparata la suta!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu