...doua postari in doua zile consecutive! din pacate trisez umpic, pentru ca imi statea deja pe limba inca de ieri postarea asta insa am amanat-o pentru ca nu era clar conturata si in plus... povestioara despre praha m-a epuizat!
vroiam sa-ti vorbesc despre o fata pe care o cunosc. e o fata blonda, cu parul lung, dar cu pielea intunecata si ochii de oglinda. e foarte slaba, poarta mereu haine largi, un colier din oase si dinti, are mainile foarte lungi, are mereu cand intr-o mana, cand in cealalta o carte de joc, nu neaparat un as, poate sa fie un 3 de trefla, sau un 7 de pica, sau orice altceva. plange mereu, nu plange des...plange tot timpul si are cancer. dar nu plange pentru ca are cancer. ah, si, ce era sa uit: n-are nici suflet si nici picioare.
sa-ti povestesc cum am intalnit-o. eram intr-o seara singura in camera mea. foarte suparata. n-are importanta de ce. eram. a intrat in camera si mi-a spus ca ea este cea mai buna prietena a mea. bineinteles, m-am uitat ciudat la ea si i-am raspuns ca n-o cunosc, ca postul de cea mai buna prietena e ocupat si am rugat-o sa plece. mi-a spus ca o sa plece atunci cand eu nu voi mai avea nevoie de ea si m-a intrebat de ce sunt singura cand sunt suparata daca tot am un post foarte important deja ocupat. n-am stiut ce sa raspund asa ca am schimbat subiectul si am intrebat-o care e faza cu nevoia mea de ea, i-am repetat ca n-o cunosc si n-as putea avea nevoie de cineva pe care nu-l cunosc. ea mi-a spus "o sa ai, ai si acum, dar o sa ai si mult mai multa." a spus ca pentru inceput o sa imi tina companie, astfel incat sa nu mai simt atat de acut singuratatea. i-am spus din nou ca greseste si ea mi-a spus "daca singuratatea nu e o problema, atunci de ce m-ai lasat sa intru?" si asa a inceput. avea dreptate, eu am lasat-o sa intre.
de atunci nu mai am nevoie de nimeni. nu-s singura.
pe vremea aceea fata asta nu era asa cum am descris-o eu mai sus. nici macar blonda. mi-a spus ca a devenit blonda ca un reminder despre cat de nemultumita e de mine. nu suporta nici macar sa aiba aceeasi culoare de par ca mine. si ochii, mi-a zis intai razand ca asa a auzit ea ca ochii sunt oglinda sufletului si s-a gandit ca vrea sa aiba in loc de ochi...oglinzi, pentru ca nimeni sa nu vada golul din ea, pentru ca ti-am zis, ea nu are suflet, si, mai siret de atat, daca cineva ar incerca vreodata sa caute ceva... sa-si vada propriul suflet.
ne-am intovarasit in scurt timp si am devenit nedespartite. ea este cu adevarat cea mai buna prietena a mea. atunci cand sunt suparata, ca sa ma razbun, nu-i dau sa manance. de-aia e asa de slaba. si poarta hainele alea largi pentru ca incearca sa ascunda de mine suferinta ei, nu vrea sa-mi fac griji. si mainile alea asa de lungi, nici nu stiu daca sunt atat de lungi de fapt, poate doar asa par pentru ca e ea atat de slaba, dar cu ele se agata... se agata de tot ce prinde. ii dai o mana se agata de ea, ii dai o floare se agata si de aia, ii dai un cacat... e in stare sa se agate si de ala!
de aici stiu cat sunt de puternica, pentru ca eu nu ma agat.
ah! plansul.. pana si pentru asta are o explicatie, plange pentru ca zice ca atunci cand cineva tipa la mine eu o scot pe ea in fata si o las singura si le incaseaza ea pe toate, urlete, injuraturi, jigniri... ba chiar si cand cineva a incercat sa ma zdrobeasca cu pumnii si palmele tot ea le-a luat pe toate si m-a tinut pe mine la adapost. si cica-s prea multe si plange intr-una pentru ca atat de tare au durut-o toate, ba mai mult o doare si faptul ca eu niciodata n-o apar! e neputincioasa ca n-are picioare si n-are cum sa fuga. are dreptate, daca e s-o asculti doar pe ea, dar eu?... ce sa fac eu? daca le-as incasa eu pe toate, cum as mai fi capabila sa fiu ok? sa ma duc la munca, sa vorbesc cu oameni? cum?
si asa mi-am dat seama cata dreptate a avut. am atata nevoie de ea acum!
colierul si cartea. oasele din colierul ei i le-am dat eu. un simbol aparte al amintirilor, n-as avea incredere in nimeni altcineva sa aiba grija de ele, insa ea, haina, a pus si niste dinti acolo, cica daca vreau sa-mi pastreze ea amintirile trebuie sa-mi pastreze si amintirile astea, cica sunt toti dintii pe care ii datorez eu, auzi - ca sa nu uit de "dinte pentru dinte"...si ca sa nu-mi imaginez eu cumva ca ea nu stie ca ea n-a fost niciodata razbunata. cat despre carte... vai nici nu vreau sa ma gandesc. tot spera ca va fi intr-o buna zi un as... dar mereu e oricare alta carte. niciodata un as. ea n-a avut niciodata un as.
si in final cancerul... pai cancerul nu l-a dobandit cum se dobandeste de obicei. la ea a fost cumva invers... cancerul a dobandit-o pe ea intr-o buna zi. ea doar a intrat pe usa. are o forma rara de cancer. specialistii o numesc ratiune.
sa nu-ti fie mila de ea... ea nu sufera, ea n-are suflet.
pentru ca ea insasi e sufletul cuiva.
miercuri, 24 noiembrie 2010
marți, 23 noiembrie 2010
Un drum...
...ca o viata. o viata mica si neinsemnata.
precum spuneam in postarea anterioara, anul asta a fost un an tare tare zbuciumat, alergat, obosit si chinuit. toate s-au gasit sa se intample anul asta! predari de mormane de dosare la munca, nunti, botezuri, inmormantari, renovari... toate ingredientele necesare inlaturarii plictiselii! ce lipsea dupa toate astea?... o vacanta! ei bine, a fost si aia! si nu asa oricum, ci, spre rusinea mea si uimirea multora, am pasit pentru prima data pe meleaguri straine.
destinatia: cehia, Praha :)
ocazia: cadou de ziua mea de la aseist (nu l-ai uitat, nu?)
durata: 5 zile (sau...5 calupuri de cate 8 ore de mers pe jos)
scopul: sa ne relaxam... repet: 5 calupuri de cate 8 ore de mers pe jos... nu ma plang! ar fi culmea...
mijloace de transport: avionul si... mai e nevoie sa repet...?
Praha episodul 1:
am urcat in avion, entuziasm, entuziasm, entuziasm...am decolat...panica, panica, panica, palme transpirate, ochi mari si ingrijorati, fata translucida si ascutita, toate ale aseistului meu prizonier pe scaunul din dreapta mea, in stanga pe de alta parte, incapea tot orasul, cu aeroport cu tot si tot cerul pe un gemulet cat o pizza medie! (as fi putut gasi o comparatie mult mai poetica, dar iata, timpul petrecut impreuna cu Dl. Vrei-niste-sana isi spune cuvantul)
paragraf despre primul meu zbor:
bestial!
odata aterizati am dat cu nasul de un oras simpatic. atat. simpatic. am ajuns la hotel, simpatic si el, am fost intr-un restaurant, simpatic, am cinat (mancarea deloc simpatica, ba chiar foarte buna), ne-am plimbat si am inchis episodul 1.
Praha episodul 2:
pe scurt:
catedrala de langa hotel, centrul istoric, astronomical clock cu panorama aferenta, charles bridge, centrul istoric, powder tower, metrou, hotel, prima basica, metrou, powder tower noaptea, astronomical clock noaptea, hotel, somn.
pe lung:
un oras absolut bestial, care se dezvaluie treptat, dupa fiecare straduta ingusta, dupa fiecare colt, peste fiecare pod, un oras pe care il poti vizita usor si fara harta, nu pentru ca cine-stie-ce super semnalistica ar avea, ci doar pentru simplul fapt ca o plimbare fara tinta si directie iti aduce o mare bucurie si iti rezerva varii surprize. n-am putut sa nu remarc, deformatie profesionala, cu cata grija si cu cata apreciere se aseaza arhitectii cehi in raport cu cladirile lor consacrate. poate nutresc un soi de respect pentru orasul lor atat de apreciat de altii, care poate pe undeva i-a invatat meserie. am vazut 2 sau poate 3 cladiri recente in (ceea ce am apucat noi sa vedem din)centrul vechi, atat de simplu si cuminte asezate in peisajul ala care pute a istorie. asta e impresia pe care o lasa. m-am pus in locul lor, sa-mi fi cerut mie cineva sa-mi pun amprenta undeva in orasul ala...nu poti...te copleseste, ai senzatia ca traieste, cumva autosustinandu-se, si te gandesti ca poate daca ii oferi ceva ce n-o sa-i placa o sa te priveasca dusmanos inapoi. dincolo de orice: simti ca respiri si traiesti intr-un oras viu. nu zic, au cersetori, putini, au gropi, multe, au mucuri de tigara peste tot, au turisti, mai mult decat orice altceva... au turisti, insa oricat de agasante sau deranjante ar putea fi unele dintre acestea... te invinge reflexul de a privi in sus, la un colt de cladire, la un acoperis, la o fereastra, la o statuie, la o bucata de cer atarnata de o streasina... gasesti cu siguranta ceva care sa-ti placa mai mult decat te-ar enerva orice altceva.
Praha episodul 3:
pe scurt:
castelul, funicularul, petrin tower, mirror maze, funicularul, metroul, hotelul, a doua basica, somnul.
pe lung:
catedrala din interiorul castelului pe langa care ne-am invartit ca niste furnici bete, chnuindu-ne sa-i facem poze s-a constituit intr-un moment. nu monument, ci moment. eu, din pacate nu vazusem asa un gothic decat in catile din care am fost atatia ani obligata sa invat arhitectura. nu-mi mai aduc aminte exact cand am aflat ce e gothicul, ce e specific lui samd, era demult de tot, dar stiam ca e important sa stiu! ajunsa acolo, m-am uitat uimita si am gandit "pai zi-i nene asa!...daca veneam aci din prima, nici nu mai era nevoie de atata toceala!... si oricum cartile alea toate au fost de cacat." mimi fatza cu gothicul: mimi - 0 ... gothicu - 1!...
castelul e de fapt un maaaare mare complex in care nu stii exact cand intrii si nici cand iesi...dar e foarte frumos si iar de laudat ca cehii traiesc atat de lejer langa monumentele lor, le adopta, si le asuma atat de elegant.
plimbarea cu funicularul a fost asa cum ma asteptam: o plimbare cu funicularul, foarte dragut de altfel. sus, in varf de deal, la turn, o alta panorama. de mentionat din saga "aseistul si avionul", am vazut volumul 2: urcarea pe scari in spirala la 60m. cu greu ma abtin sa nu fac haz de necazul omului, sa zicem doar ca... daca el ar fi cavalerul... si io printesa in turn... ar trebui neaparat ca batalia cu balaurul sa aiba loc jos, la baza turnului... si... la sfarsit eu sa cobor singurica... pentru ca el cu siguranta n-ar urca pan' la mine. la petrin tower a urcat pentru ca apucase sa plateasca cele 100 de coroane!
mirror maze... fooooaaaaaarte amuzant! atat. foooooaaaaaaaaarte amuzant!
Praha episodul 4:
pe scurt:
john lennon's wall, podul cu lacate, cea mai ingusta strada, zoo, a treia basica, hotel, somn.
pe lung:
john lennon's wall e un zid, precum zice si denumirea, cu multe multe straturi de graffiti, podul cu lacate e un pod cu multe multe lacate, cea mai ingusta strada e o strada foarte foarte ingusta, zoo e o gradina zoologica foarte mare si foarte reusita cu multe multe animale, foarte bine ingrijite, a treia basica a durut mai tare decat toate celelalte, iar seara a fost cea mai cuminte si cea mai devreme.
Praha ultimul episod:
pe scurt:
sex machines museum, plimbare lunga, zbor inapoi noaptea
pe lung:
sex machines museum, plimbare lunga prin toate locurile prin care mai fusesem, zbor inapoi noaptea, absolut minunat, cerul absolut senin, orasele aratand, de sus, absolut SF!
pasii mei bezmetici si haotici s-au asezat cuminti pe pietre cubice mici si ordonate, printre frunze, peste strazi si poduri de departe. am visat candva toate strazile si toate podurile pe care voi merge vreodata... sunt multe, sunt nesfarsite, abia daca am atins o umbra...se cheama dor de duca, cred... se cheama ca am primit dovada faptului ca imi place sa fiu departe, nu neaparat de casa, departe pur si simplu, acolo unde nu insemni nimic, unde nimeni nu intelege ce spui, unde toate sunt la fel si totusi altele. acolo, departe, am gasit o bucatica din sufletul meu care nu stiam ca exista.
precum spuneam in postarea anterioara, anul asta a fost un an tare tare zbuciumat, alergat, obosit si chinuit. toate s-au gasit sa se intample anul asta! predari de mormane de dosare la munca, nunti, botezuri, inmormantari, renovari... toate ingredientele necesare inlaturarii plictiselii! ce lipsea dupa toate astea?... o vacanta! ei bine, a fost si aia! si nu asa oricum, ci, spre rusinea mea si uimirea multora, am pasit pentru prima data pe meleaguri straine.
destinatia: cehia, Praha :)
ocazia: cadou de ziua mea de la aseist (nu l-ai uitat, nu?)
durata: 5 zile (sau...5 calupuri de cate 8 ore de mers pe jos)
scopul: sa ne relaxam... repet: 5 calupuri de cate 8 ore de mers pe jos... nu ma plang! ar fi culmea...
mijloace de transport: avionul si... mai e nevoie sa repet...?
Praha episodul 1:
am urcat in avion, entuziasm, entuziasm, entuziasm...am decolat...panica, panica, panica, palme transpirate, ochi mari si ingrijorati, fata translucida si ascutita, toate ale aseistului meu prizonier pe scaunul din dreapta mea, in stanga pe de alta parte, incapea tot orasul, cu aeroport cu tot si tot cerul pe un gemulet cat o pizza medie! (as fi putut gasi o comparatie mult mai poetica, dar iata, timpul petrecut impreuna cu Dl. Vrei-niste-sana isi spune cuvantul)
paragraf despre primul meu zbor:
bestial!
odata aterizati am dat cu nasul de un oras simpatic. atat. simpatic. am ajuns la hotel, simpatic si el, am fost intr-un restaurant, simpatic, am cinat (mancarea deloc simpatica, ba chiar foarte buna), ne-am plimbat si am inchis episodul 1.
Praha episodul 2:
pe scurt:
catedrala de langa hotel, centrul istoric, astronomical clock cu panorama aferenta, charles bridge, centrul istoric, powder tower, metrou, hotel, prima basica, metrou, powder tower noaptea, astronomical clock noaptea, hotel, somn.
pe lung:
un oras absolut bestial, care se dezvaluie treptat, dupa fiecare straduta ingusta, dupa fiecare colt, peste fiecare pod, un oras pe care il poti vizita usor si fara harta, nu pentru ca cine-stie-ce super semnalistica ar avea, ci doar pentru simplul fapt ca o plimbare fara tinta si directie iti aduce o mare bucurie si iti rezerva varii surprize. n-am putut sa nu remarc, deformatie profesionala, cu cata grija si cu cata apreciere se aseaza arhitectii cehi in raport cu cladirile lor consacrate. poate nutresc un soi de respect pentru orasul lor atat de apreciat de altii, care poate pe undeva i-a invatat meserie. am vazut 2 sau poate 3 cladiri recente in (ceea ce am apucat noi sa vedem din)centrul vechi, atat de simplu si cuminte asezate in peisajul ala care pute a istorie. asta e impresia pe care o lasa. m-am pus in locul lor, sa-mi fi cerut mie cineva sa-mi pun amprenta undeva in orasul ala...nu poti...te copleseste, ai senzatia ca traieste, cumva autosustinandu-se, si te gandesti ca poate daca ii oferi ceva ce n-o sa-i placa o sa te priveasca dusmanos inapoi. dincolo de orice: simti ca respiri si traiesti intr-un oras viu. nu zic, au cersetori, putini, au gropi, multe, au mucuri de tigara peste tot, au turisti, mai mult decat orice altceva... au turisti, insa oricat de agasante sau deranjante ar putea fi unele dintre acestea... te invinge reflexul de a privi in sus, la un colt de cladire, la un acoperis, la o fereastra, la o statuie, la o bucata de cer atarnata de o streasina... gasesti cu siguranta ceva care sa-ti placa mai mult decat te-ar enerva orice altceva.
Praha episodul 3:
pe scurt:
castelul, funicularul, petrin tower, mirror maze, funicularul, metroul, hotelul, a doua basica, somnul.
pe lung:
catedrala din interiorul castelului pe langa care ne-am invartit ca niste furnici bete, chnuindu-ne sa-i facem poze s-a constituit intr-un moment. nu monument, ci moment. eu, din pacate nu vazusem asa un gothic decat in catile din care am fost atatia ani obligata sa invat arhitectura. nu-mi mai aduc aminte exact cand am aflat ce e gothicul, ce e specific lui samd, era demult de tot, dar stiam ca e important sa stiu! ajunsa acolo, m-am uitat uimita si am gandit "pai zi-i nene asa!...daca veneam aci din prima, nici nu mai era nevoie de atata toceala!... si oricum cartile alea toate au fost de cacat." mimi fatza cu gothicul: mimi - 0 ... gothicu - 1!...
castelul e de fapt un maaaare mare complex in care nu stii exact cand intrii si nici cand iesi...dar e foarte frumos si iar de laudat ca cehii traiesc atat de lejer langa monumentele lor, le adopta, si le asuma atat de elegant.
plimbarea cu funicularul a fost asa cum ma asteptam: o plimbare cu funicularul, foarte dragut de altfel. sus, in varf de deal, la turn, o alta panorama. de mentionat din saga "aseistul si avionul", am vazut volumul 2: urcarea pe scari in spirala la 60m. cu greu ma abtin sa nu fac haz de necazul omului, sa zicem doar ca... daca el ar fi cavalerul... si io printesa in turn... ar trebui neaparat ca batalia cu balaurul sa aiba loc jos, la baza turnului... si... la sfarsit eu sa cobor singurica... pentru ca el cu siguranta n-ar urca pan' la mine. la petrin tower a urcat pentru ca apucase sa plateasca cele 100 de coroane!
mirror maze... fooooaaaaaarte amuzant! atat. foooooaaaaaaaaarte amuzant!
Praha episodul 4:
pe scurt:
john lennon's wall, podul cu lacate, cea mai ingusta strada, zoo, a treia basica, hotel, somn.
pe lung:
john lennon's wall e un zid, precum zice si denumirea, cu multe multe straturi de graffiti, podul cu lacate e un pod cu multe multe lacate, cea mai ingusta strada e o strada foarte foarte ingusta, zoo e o gradina zoologica foarte mare si foarte reusita cu multe multe animale, foarte bine ingrijite, a treia basica a durut mai tare decat toate celelalte, iar seara a fost cea mai cuminte si cea mai devreme.
Praha ultimul episod:
pe scurt:
sex machines museum, plimbare lunga, zbor inapoi noaptea
pe lung:
sex machines museum, plimbare lunga prin toate locurile prin care mai fusesem, zbor inapoi noaptea, absolut minunat, cerul absolut senin, orasele aratand, de sus, absolut SF!
pasii mei bezmetici si haotici s-au asezat cuminti pe pietre cubice mici si ordonate, printre frunze, peste strazi si poduri de departe. am visat candva toate strazile si toate podurile pe care voi merge vreodata... sunt multe, sunt nesfarsite, abia daca am atins o umbra...se cheama dor de duca, cred... se cheama ca am primit dovada faptului ca imi place sa fiu departe, nu neaparat de casa, departe pur si simplu, acolo unde nu insemni nimic, unde nimeni nu intelege ce spui, unde toate sunt la fel si totusi altele. acolo, departe, am gasit o bucatica din sufletul meu care nu stiam ca exista.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)