Ca sa vezi....

...doua postari in doua zile consecutive! din pacate trisez umpic, pentru ca imi statea deja pe limba inca de ieri postarea asta insa am amanat-o pentru ca nu era clar conturata si in plus... povestioara despre praha m-a epuizat!

vroiam sa-ti vorbesc despre o fata pe care o cunosc. e o fata blonda, cu parul lung, dar cu pielea intunecata si ochii de oglinda. e foarte slaba, poarta mereu haine largi, un colier din oase si dinti, are mainile foarte lungi, are mereu cand intr-o mana, cand in cealalta o carte de joc, nu neaparat un as, poate sa fie un 3 de trefla, sau un 7 de pica, sau orice altceva. plange mereu, nu plange des...plange tot timpul si are cancer. dar nu plange pentru ca are cancer. ah, si, ce era sa uit: n-are nici suflet si nici picioare.

sa-ti povestesc cum am intalnit-o. eram intr-o seara singura in camera mea. foarte suparata. n-are importanta de ce. eram. a intrat in camera si mi-a spus ca ea este cea mai buna prietena a mea. bineinteles, m-am uitat ciudat la ea si i-am raspuns ca n-o cunosc, ca postul de cea mai buna prietena e ocupat si am rugat-o sa plece. mi-a spus ca o sa plece atunci cand eu nu voi mai avea nevoie de ea si m-a intrebat de ce sunt singura cand sunt suparata daca tot am un post foarte important deja ocupat. n-am stiut ce sa raspund asa ca am schimbat subiectul si am intrebat-o care e faza cu nevoia mea de ea, i-am repetat ca n-o cunosc si n-as putea avea nevoie de cineva pe care nu-l cunosc. ea mi-a spus "o sa ai, ai si acum, dar o sa ai si mult mai multa." a spus ca pentru inceput o sa imi tina companie, astfel incat sa nu mai simt atat de acut singuratatea. i-am spus din nou ca greseste si ea mi-a spus "daca singuratatea nu e o problema, atunci de ce m-ai lasat sa intru?" si asa a inceput. avea dreptate, eu am lasat-o sa intre.

de atunci nu mai am nevoie de nimeni. nu-s singura.

pe vremea aceea fata asta nu era asa cum am descris-o eu mai sus. nici macar blonda. mi-a spus ca a devenit blonda ca un reminder despre cat de nemultumita e de mine. nu suporta nici macar sa aiba aceeasi culoare de par ca mine. si ochii, mi-a zis intai razand ca asa a auzit ea ca ochii sunt oglinda sufletului si s-a gandit ca vrea sa aiba in loc de ochi...oglinzi, pentru ca nimeni sa nu vada golul din ea, pentru ca ti-am zis, ea nu are suflet, si, mai siret de atat, daca cineva ar incerca vreodata sa caute ceva... sa-si vada propriul suflet.

ne-am intovarasit in scurt timp si am devenit nedespartite. ea este cu adevarat cea mai buna prietena a mea. atunci cand sunt suparata, ca sa ma razbun, nu-i dau sa manance. de-aia e asa de slaba. si poarta hainele alea largi pentru ca incearca sa ascunda de mine suferinta ei, nu vrea sa-mi fac griji. si mainile alea asa de lungi, nici nu stiu daca sunt atat de lungi de fapt, poate doar asa par pentru ca e ea atat de slaba, dar cu ele se agata... se agata de tot ce prinde. ii dai o mana se agata de ea, ii dai o floare se agata si de aia, ii dai un cacat... e in stare sa se agate si de ala!

de aici stiu cat sunt de puternica, pentru ca eu nu ma agat.

ah! plansul.. pana si pentru asta are o explicatie, plange pentru ca zice ca atunci cand cineva tipa la mine eu o scot pe ea in fata si o las singura si le incaseaza ea pe toate, urlete, injuraturi, jigniri... ba chiar si cand cineva a incercat sa ma zdrobeasca cu pumnii si palmele tot ea le-a luat pe toate si m-a tinut pe mine la adapost. si cica-s prea multe si plange intr-una pentru ca atat de tare au durut-o toate, ba mai mult o doare si faptul ca eu niciodata n-o apar! e neputincioasa ca n-are picioare si n-are cum sa fuga. are dreptate, daca e s-o asculti doar pe ea, dar eu?... ce sa fac eu? daca le-as incasa eu pe toate, cum as mai fi capabila sa fiu ok? sa ma duc la munca, sa vorbesc cu oameni? cum?

si asa mi-am dat seama cata dreptate a avut. am atata nevoie de ea acum!

colierul si cartea. oasele din colierul ei i le-am dat eu. un simbol aparte al amintirilor, n-as avea incredere in nimeni altcineva sa aiba grija de ele, insa ea, haina, a pus si niste dinti acolo, cica daca vreau sa-mi pastreze ea amintirile trebuie sa-mi pastreze si amintirile astea, cica sunt toti dintii pe care ii datorez eu, auzi - ca sa nu uit de "dinte pentru dinte"...si ca sa nu-mi imaginez eu cumva ca ea nu stie ca ea n-a fost niciodata razbunata. cat despre carte... vai nici nu vreau sa ma gandesc. tot spera ca va fi intr-o buna zi un as... dar mereu e oricare alta carte. niciodata un as. ea n-a avut niciodata un as.

si in final cancerul... pai cancerul nu l-a dobandit cum se dobandeste de obicei. la ea a fost cumva invers... cancerul a dobandit-o pe ea intr-o buna zi. ea doar a intrat pe usa. are o forma rara de cancer. specialistii o numesc ratiune.

sa nu-ti fie mila de ea... ea nu sufera, ea n-are suflet.

pentru ca ea insasi e sufletul cuiva.