Un drum...

...ca o viata. o viata mica si neinsemnata.

precum spuneam in postarea anterioara, anul asta a fost un an tare tare zbuciumat, alergat, obosit si chinuit. toate s-au gasit sa se intample anul asta! predari de mormane de dosare la munca, nunti, botezuri, inmormantari, renovari... toate ingredientele necesare inlaturarii plictiselii! ce lipsea dupa toate astea?... o vacanta! ei bine, a fost si aia! si nu asa oricum, ci, spre rusinea mea si uimirea multora, am pasit pentru prima data pe meleaguri straine.

destinatia: cehia, Praha :)

ocazia: cadou de ziua mea de la aseist (nu l-ai uitat, nu?)

durata: 5 zile (sau...5 calupuri de cate 8 ore de mers pe jos)

scopul: sa ne relaxam... repet: 5 calupuri de cate 8 ore de mers pe jos... nu ma plang! ar fi culmea...

mijloace de transport: avionul si... mai e nevoie sa repet...?

Praha episodul 1:
am urcat in avion, entuziasm, entuziasm, entuziasm...am decolat...panica, panica, panica, palme transpirate, ochi mari si ingrijorati, fata translucida si ascutita, toate ale aseistului meu prizonier pe scaunul din dreapta mea, in stanga pe de alta parte, incapea tot orasul, cu aeroport cu tot si tot cerul pe un gemulet cat o pizza medie! (as fi putut gasi o comparatie mult mai poetica, dar iata, timpul petrecut impreuna cu Dl. Vrei-niste-sana isi spune cuvantul)

paragraf despre primul meu zbor:
bestial!

odata aterizati am dat cu nasul de un oras simpatic. atat. simpatic. am ajuns la hotel, simpatic si el, am fost intr-un restaurant, simpatic, am cinat (mancarea deloc simpatica, ba chiar foarte buna), ne-am plimbat si am inchis episodul 1.

Praha episodul 2:
pe scurt:
catedrala de langa hotel, centrul istoric, astronomical clock cu panorama aferenta, charles bridge, centrul istoric, powder tower, metrou, hotel, prima basica, metrou, powder tower noaptea, astronomical clock noaptea, hotel, somn.

pe lung:
un oras absolut bestial, care se dezvaluie treptat, dupa fiecare straduta ingusta, dupa fiecare colt, peste fiecare pod, un oras pe care il poti vizita usor si fara harta, nu pentru ca cine-stie-ce super semnalistica ar avea, ci doar pentru simplul fapt ca o plimbare fara tinta si directie iti aduce o mare bucurie si iti rezerva varii surprize. n-am putut sa nu remarc, deformatie profesionala, cu cata grija si cu cata apreciere se aseaza arhitectii cehi in raport cu cladirile lor consacrate. poate nutresc un soi de respect pentru orasul lor atat de apreciat de altii, care poate pe undeva i-a invatat meserie. am vazut 2 sau poate 3 cladiri recente in (ceea ce am apucat noi sa vedem din)centrul vechi, atat de simplu si cuminte asezate in peisajul ala care pute a istorie. asta e impresia pe care o lasa. m-am pus in locul lor, sa-mi fi cerut mie cineva sa-mi pun amprenta undeva in orasul ala...nu poti...te copleseste, ai senzatia ca traieste, cumva autosustinandu-se, si te gandesti ca poate daca ii oferi ceva ce n-o sa-i placa o sa te priveasca dusmanos inapoi. dincolo de orice: simti ca respiri si traiesti intr-un oras viu. nu zic, au cersetori, putini, au gropi, multe, au mucuri de tigara peste tot, au turisti, mai mult decat orice altceva... au turisti, insa oricat de agasante sau deranjante ar putea fi unele dintre acestea... te invinge reflexul de a privi in sus, la un colt de cladire, la un acoperis, la o fereastra, la o statuie, la o bucata de cer atarnata de o streasina... gasesti cu siguranta ceva care sa-ti placa mai mult decat te-ar enerva orice altceva.

Praha episodul 3:
pe scurt:
castelul, funicularul, petrin tower, mirror maze, funicularul, metroul, hotelul, a doua basica, somnul.

pe lung:
catedrala din interiorul castelului pe langa care ne-am invartit ca niste furnici bete, chnuindu-ne sa-i facem poze s-a constituit intr-un moment. nu monument, ci moment. eu, din pacate nu vazusem asa un gothic decat in catile din care am fost atatia ani obligata sa invat arhitectura. nu-mi mai aduc aminte exact cand am aflat ce e gothicul, ce e specific lui samd, era demult de tot, dar stiam ca e important sa stiu! ajunsa acolo, m-am uitat uimita si am gandit "pai zi-i nene asa!...daca veneam aci din prima, nici nu mai era nevoie de atata toceala!... si oricum cartile alea toate au fost de cacat." mimi fatza cu gothicul: mimi - 0 ... gothicu - 1!...
castelul e de fapt un maaaare mare complex in care nu stii exact cand intrii si nici cand iesi...dar e foarte frumos si iar de laudat ca cehii traiesc atat de lejer langa monumentele lor, le adopta, si le asuma atat de elegant.
plimbarea cu funicularul a fost asa cum ma asteptam: o plimbare cu funicularul, foarte dragut de altfel. sus, in varf de deal, la turn, o alta panorama. de mentionat din saga "aseistul si avionul", am vazut volumul 2: urcarea pe scari in spirala la 60m. cu greu ma abtin sa nu fac haz de necazul omului, sa zicem doar ca... daca el ar fi cavalerul... si io printesa in turn... ar trebui neaparat ca batalia cu balaurul sa aiba loc jos, la baza turnului... si... la sfarsit eu sa cobor singurica... pentru ca el cu siguranta n-ar urca pan' la mine. la petrin tower a urcat pentru ca apucase sa plateasca cele 100 de coroane!
mirror maze... fooooaaaaaarte amuzant! atat. foooooaaaaaaaaarte amuzant!

Praha episodul 4:
pe scurt:
john lennon's wall, podul cu lacate, cea mai ingusta strada, zoo, a treia basica, hotel, somn.

pe lung:
john lennon's wall e un zid, precum zice si denumirea, cu multe multe straturi de graffiti, podul cu lacate e un pod cu multe multe lacate, cea mai ingusta strada e o strada foarte foarte ingusta, zoo e o gradina zoologica foarte mare si foarte reusita cu multe multe animale, foarte bine ingrijite, a treia basica a durut mai tare decat toate celelalte, iar seara a fost cea mai cuminte si cea mai devreme.

Praha ultimul episod:
pe scurt:
sex machines museum, plimbare lunga, zbor inapoi noaptea

pe lung:
sex machines museum, plimbare lunga prin toate locurile prin care mai fusesem, zbor inapoi noaptea, absolut minunat, cerul absolut senin, orasele aratand, de sus, absolut SF!

pasii mei bezmetici si haotici s-au asezat cuminti pe pietre cubice mici si ordonate, printre frunze, peste strazi si poduri de departe. am visat candva toate strazile si toate podurile pe care voi merge vreodata... sunt multe, sunt nesfarsite, abia daca am atins o umbra...se cheama dor de duca, cred... se cheama ca am primit dovada faptului ca imi place sa fiu departe, nu neaparat de casa, departe pur si simplu, acolo unde nu insemni nimic, unde nimeni nu intelege ce spui, unde toate sunt la fel si totusi altele. acolo, departe, am gasit o bucatica din sufletul meu care nu stiam ca exista.