vineri, 29 mai 2009

Şoc şi groază...

...azinoapte în capitală!!! [impropriu spus, caci se intampla, in fapt, candva spre dimineata...] m-am trezit, am aruncat o privire impaienjenita de somn spre el si printre genele lipite am vazut una bucata zmeu, dormind dezvelit, zgribulit si cuminte pe mai putin din jumatatea lui de pat. l-am certat semiconstient in gand si m-am orientat automat sa-l invelesc. si m-a lovit!!!...nu el! ci gandul acesta: n-am facut niciodata asta... mama mai facea asta, dar ea intra in camera mea, de fapt, ca sa verifice daca am inchis tv-u. ma rog, prea putin conteaza, the point is: eu am facut asta. m-am trezit din somn si l-am invelit pe cel ce dromea langa mine. ce urmeaza? sa-mi doresc copii??!? sau mai rau: sa fac revelionu in familie?!!!?!

si nu cred ca intelegi. ma ingrozezsc 2 lucruri. doua lucruri: 1: cat de tarziu copilaresc si 2: ca poate nimeni, niciodata nu va face asta inapoi. si poate nici macar acum nu intelegi... mi-e greu sa cad la pace cu faptul ca au trecut pe langa mine toate lucrurile acelea care trebuiau "facute la timpul lor". cum m-am trezit abia acum, cu un ceas ticaindu-mi ireversibil in maruntaie? facand lucruri fara de care altii nici nu-si mai imagineaza propria existenta, si privindu-ma, eu pe mine, fara nici cea mai vaga impresie ca ma (re)cunosc. si daca mi-a fost usor sa ma adaptez statutului de "angajat", spre exemplu, cu responsabilitatile si stresul aferent, m-am adaptat la felul in care ma percepe lumea, am inceput sa le inteleg asteptarile, ba chiar am acceptat, intr-un final, ca pustii de 17 ani au inceput sa-mi zica "saru'mana"... ei bine... ma asteptam sa pot pastra copilaria, prospetimea si joaca macar in iubire. ma gandeam ca asta n-are cum sa fie decat asa cum vreau eu.

dar afurisitul ala de ceas!!! nu ticaie doar pentru mine... pentru ca eu credeam ca poti sa exersezi iubirea. dar nu. asta e un joc pentru care nu te pregateste nimeni niciodata. in care intri pur si simplu.

castigi sau pierzi.
un singur meci.
o singura runda.
esti propriul tau arbitru.
fara pauza.
fara prelungiri.
nu sunt reluari.
nu poti sa ceri "sa se repete".
si se depuncteaza fiecare greseala.



...si afurisitul ala de ceas nu ticaie doar pentru mine...

Niciun comentariu: