...eu vreau la mare.
stiu ca e un cliseu, un sistem de gandire pe care ai fi tentat sa-l atribui unei pusoaice de 17 ani dar e un fact! eu cand nu mi-e bine vreau la mare. de ca si cand acolo nu ma pot gasi toate problemele mele, toate noptile nedormite pentru ca 'e de lucru', toate esecurile sau toate dezamagirile. sau poate intoarcerea repetitv-obsesiva a valurilor creeaza in subconstientul meu amortit iluzia ca toate pot fi spalate. da! asta e: vreau la mare sa-mi spale ea [macar din minte] problemele si noptile nedormite, esecurile si dezamagirile. dar vreau si soare. da, da, vreau soare sa-mi ameteasca simturile pana ce uit de toate. dar nisipul? de ce mi-l doresc? poate pt ca mimeaza materializarea 'scapatului printre degete'... iar mie nu-mi mai scapa demult nimic printre degete... am invatat sa 'let go'. voluntar.
e un loc mereu acolo. atat. ma intorc.
am avut o zi...din Acelea. acelea... care daca ai stii cand vin nu te-ai mai ridica din pat dimineata. eu m-am ridicat. concluzie? ...momentele cand am vrut la mare azi s-au succedat ca nebunele din ora in ora. nervi multi si tigari 'fara numar'.
si mi-e dor. 16.04.07.
sa nu plangi Mimi. atat. sa NU plangi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu