Je: mi-e tare dor de tine..........
Ioana: ce faaaci?
Ioana: siii miiie
Je: muncesc...
Ioana: si eeeeu
Ioana: si in rest?
Je: vreau sa stau cu tine de vorba la tine jos si sa bem baileys...
Ioana: n-am baileys, am doar vodca
Ioana: dar si eu am un mare chef
Ioana: si o maaare nevoie
Ioana: as always
Ioana: si cum am mai zis, mi-e dor de tine
Ioana: ti-e bine?
Je: da, mi-e bine...
Je: desi mi-a venit sa plang istantaneu cand m-ai intrebat..
Ioana: de ce..
Ioana: ca asta nu poate sa fie bine
Je: nu stiu....poate pentru simplul fapt ca tu nu mai stii daca mi-e bine sau nu.....
Je: si nici eu.............
...am invatat sa gatesc cate ceva, si nu-mi mai vad prietenii, sunt pregatita sa-mi asum responsabilitati din ce in ce mai mari si sa renunt la baute spontane si inoportune, am inceput sa dorm comod, fara bigudiuri, si sa plec nemachiata de acasa. pana sa apar eu in viata lui avea o singura cana de ceai si nici macar un mop. si imi spune ca insemn atat de mult... niciodata nu mi-au parut mai penibile timiditatea mea si faptul ca inca ma inrosesc. mi-e dor sa ma tina de mana pentru ca automobilul e mai comod dar nu permite astfel de tandreturi. planuiesc de mai bine de o luna o zi la mare si nu-mi iese. am mereu in geanta o folie de antrinevralgic. altadata aveam un "shotmobil" mereu plin cu 50 de vodka...mereu proaspata.
eu am sarit peste tineretea frageda si nebuna direct in fata aragazului experimentand supa de pui cu galuste. mi-e rusine sa fiu asa cum mi-as dori. as vrea sa te mai trimit intr-o noapte inca o data devreme acasa si sa ma duc sa beau, fara sa-mi pese cat, dar acum ei respecta prea mult starea asta de bine dupa care credeam ca alerg, iar mie mi-e prea frica sa nu fiu dezgustatoare. si ma simt ridicola chiar si atunci cand imi spui ca am "ochii aia"... desi mi-e bine. si as prefera sa cautam de nebuni locul ala unde poti sa parchezi masina si sa treaca avioanele pe deasupra decat sa te intreb daca ai platit lumina...
as vrea sa ma pierd inca o zi intr-o cana de cafea si un pachet de tigari si sa desenez. cu mana libera si lenesa pe hartie groasa.
si e prea tarziu. sa nu ma urasti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
... si nu mai vrem sa fim oameni mari...
toti copiii vor sa fie oameni mari. si toti oamenii mari se satura foarte repede sa fie oameni mari! dar nu inteleg cum de oamenii mari reusesc sa pacaleasca toti copiii ca e so much fun sa fi om mare... cred ca ATAT de tare se straduiesc sa se convinga pe ei insisi!
Trimiteți un comentariu